Într-o hotărâre recentă, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a stabilit că instituirea unei taxe adiționale pentru plata la livrare nu constituie discriminare. Această decizie a fost luată în urma unei petiții depuse de un consumator nemulțumit care a observat că, la achiziționarea unui produs online de pe platforma Emag, i s-a solicitat o taxă suplimentară de 2,5 lei pentru opțiunea de plată la livrare, în timp ce plata online nu implica niciun cost adițional.
Investigarea de către CNCD a vizat legalitatea impunerii de taxe diferite în funcție de modalitatea de plată aleasă de consumatori la cumpărături online. Cel care a depus petiția, reclamând discriminarea, a argumentat că taxa suplimentară reprezintă o formă de discriminare, în special pentru persoanele care nu pot efectua plăți online sau care nu utilizează internetul.
Emag a argumentat că situațiile nu pot fi comparate direct, deoarece procesarea plății la livrare implică costuri adiționale, spre deosebire de plata online. S-a susținut, de asemenea, că taxa aplicată este justificată de necesitatea de a acoperi aceste costuri suplimentare și că suma de 2,5 lei este proporțională cu serviciul furnizat.
Prin analizarea argumentelor ambelor părți și a cadrului legal, CNCD a concluzionat că pentru a fi considerată discriminare, o acțiune trebuie să îndeplinească condiții specifice: să existe un tratament diferențiat în situații similare, să se bazeze pe un criteriu de discriminare recunoscut de lege și să aibă scopul sau efectul de a restrânge exercitarea egală a unui drept legal. În această situație, CNCD a decis că nu există un criteriu de discriminare prevăzut la art. 2 alin. (1) din OG 137/2000 și că taxarea diferită este justificată obiectiv și proporțională cu costurile suplimentare implicate de procesarea plății la livrare.
Astfel, CNCD a stabilit că nu sunt îndeplinite elementele care ar constitui o faptă de discriminare și că situațiile analizate nu pot fi considerate comparabile.
Bervolo,
Shopping mereu la îndemână